Scurta prezentare a contributiilor la aplicarea

Tristeţea infinită

14 februarie, 2001

Daniel Munteanu

Rezumat:

Lucrarea este o scurtă ilustrare a teoriei lui Ignacio Matte Blanco prezentată în lucrarea Inconştientul ca mulţimi infinite¹ (1975). Conform acestei teorii există două moduri psihice de a fi: un mod indivizibil şi altul heterogen. Fiecare mod are o logică proprie. Modul heterogen este cel al conştinţei şi al gândirii logice normale. Modul indivizibil este cel al inconştientului şi al trăirilor afective. Acest mod se supune unui principiu al simetriei. Astfel se explică de ce trăirile inconştiente au caracteristicile proprii descrise de Freud în Interpretarea viselor şi în Inconştientul. Tristeţea, ca şi celelalte trăiri afective, respectă şi ea principiul simetriei, şi de aceea poate apărea introspectiv ca fiind infinită. Cauza acestei trăiri ar fi antinomia fundamentală dintre cele două moduri psihice.

Cuvinte cheie:

Principiul simetriei, logică anaclitică, bi-logică, modul indivizibil, modul heterogen, infinitizare, antinomia fundamentală.

1. Caracteristicile inconştientului şi principiul simetriei

Particularităţile proceselor psihice inconştiente sunt următoarele:

1. Absenţa contradicţiei reciproce şi a negaţiei

2. Deplasarea

3. Condesarea

4. Absenţa timpului

5. Substituirea realităţii externe cu realitatea psihică

6. Co-prezenţa contradictoriilor

7. Alternanţa dintre absenţa şi prezenţa succesiunii temporale

8. Legătura logică repredusă ca simultaneitate

9. Cauzalitatea reprezentată ca succesiune

10. Echivalenţa-identitate şi unirea dintre alternative

11. Co-prezenţa în vise a gândirii şi non-gândirii

12. Profunda dezorganizare a structurii gândirii

Aceste trăsături ce par bizare pentru gândirea conştientă, pot fi explicate, spune Matte Blanco, dacă presupunem că inconştientul se supune unei logici aparte. Acestă logică ar presupune adăugarea la logica clasică un principiu al simetriei. Logica inconştientului se sprijină pe logica obişnuită şi de aceea a fost numită logică anaclitică. Funcţionarea psihică este astfel bi-logică: se supune logicii clasice pe de o parte şi logicii anaclitice pe de alta.

Principiul simetriei se enunţă astfel: "sistemul inconştient tratează relaţia inversă a oricărei relaţii ca şi cum ar fi identică cu însăşi relaţia. Cu alte cuvinte, tratează relaţiile asimetrice ca şi cum ar fi simetrice. Corolarele acestui sunt următoarele:

1. Când se aplică principiul simetriei, nu poate exista nici o succesiune. Deci, absenţa timpului.

2. Când se aplică principiul simetriei, partea este identică cu întregul.

3. Când se aplică principiul simetriei, toţi membrii unei mulţimi sunt trataţi ca identici între ei şi indentici cu mulţimea însăşi; sunt deci interschimbabili.

4. Când se aplică principiul simetriei, nu poate exista nici o relaţie de contiguitate între părţi şi întreg.

5. Realitatea externa şi realitatea psihică sunt identice.

6. Absenţa contradicţiei mutuale.

7. Absenţa negaţiei."²

2. Inconştientul ca mulţimi infinite

Pornind de la definiţia mulţimilor infinite a lui Dedekind, Matte Blanco arată ca o mulţime asupra căreia se aplică principiul simetriei, este o mulţime infinită.

Definiţia lui Dedekind sună astfel: "o mulţime este infinită dacă şi numai dacă poate fi pusă în corespondenţă biunivocă cu o parte a sa."³ Exemplu: mulţimea numerelor naturale, care este infinită, poate fi pusă în relaţie biunivocă cu mulţimea pătratelor numerelor naturale, care este o parte a sa.

Prin aplicarea principiului simetriei, o mulţime devine identică cu orice parte a sa, cu alte cuvinte respectă definiţia lui Dedekind şi este infinită.

Pe acest principiu al simetriei se bazează şi simbolizarea. Matte Blanco dă ca exemplu mulţimea infinită a simbolurilor sânului, pentru a arăta că aplicarea principiului simetriei are ca rezultat infinitizarea mulţimii de apartenenţă a obiectului. "Sânul poate fi simbolizat de:

- orice sân real uman sau animal;

- orice obiect rotund;

- orice obiect moale;

- orice obiect cald;

- orice obiect care poate fi băgat în gură;

- orice obiect care poate furniza hrană fizică;

- orice situaţie care poate furniza hrană fizică;

- orice obiect care poate furniza hrană psihologică;

- orice persoană care poate furniza, oferi sau promite hrană psihologică;

- orice situaţie care poate furniza hrană psihologică;

- orice combinaţie a calităţilor susmenţionate;

- toate calităţile susmenţionate împreună;

- Pământul protector;

- Universul protector."⁴

3. Emoţiile şi sentimentele poartă marca inconştientului

Matte Blanco dedică, în lucrarea amintită, mai multe capitole studiului pur psihologic al trăirilor afective. Redau în continuare câteva dintre concluziile lui.

"Din punctul de vedere al introspecţiei, emoţia este experimentată nu ca un eveniment mental, ci unul psihofizic."⁵

"Emoţia este un compozit de senzaţie-sentiment, fiecare dintre aceştia variind de la un tip de emoţie la altul."⁶

Analiza pe care autorul o face câtorva tipuri de emoţii relevă proprietăţile acestora, proprietăţi ce le dovedesc natura comună cu procesele inconştiente. Voi cita ce spune Matte Blanco despre îndrăgostire, descurajare şi tristeţe.

"Un tânăr este îndrăgostit de o fată frumoasă care are ochi de vis. Aceşti ochi nu sunt pentru el doar un lucru concret ci au în plus semnificaţia unei frumuseţi nelimitate, a unei bunătăţi inepuizabile, sunt încarnarea a numeroase dorinţe mai mult sau mai puţin obscure şi la fel pentru fiecare trăsătură. Un bărbat care nu simte obscur o frumuseţe ideală în fata pe care o iubeşte dar se limitează să aprecieze anumite caracteristici plăcute este un bărbat care nu ştie sau a uitat ceea ce este iubirea."⁷

"O emoţie frecventă este descurajarea. Un copil învaţă aritmetică. După ce a învăţat primele noţiuni elementare este mulţumit de posibilităţile care i se deschid. Apare totuşi momentul în care nu întelege o anumită problemă sau nu ştie s-o rezolve. Se supără. Observaţia ne arată că el îşi asumă această dificultate sau insuccesul ca o dovadă a faptului că nu ştie nimic, că este incapabil să priceapă. Acelaşi lucru se poate spune şi despre descurajarea adulţilor, numai că sentimentele sunt mai disimulate, mai puţin vizibile, dar nu mai puţin active."⁸

"În tristeţe trăim de asemenea o serie se senzaţii şi în acelaşi timp tindem să vedem lucrurile pesimist. Pe cât poate fi identificată o cauză a tristeţii, această emoţie tinde să iradieze în toate direcţiile şi eventual să coloreze toate lucrurile. Această particularitate nu împiedică o persoană care este suficient de echilibrată să limiteze intelectual această iradiere şi s-o încadreze în propriile limite. Dar aceasta reprezintă deja o reacţie la sentimentul iniţial. Prin natura ei, tristeţea nu rămâne legată de obiectul care a cauzat-o, ci tinde să iradieze alte teritorii; aceasta este valabil pentru toate emoţiile fundamentale. Această particularitate se vede mai clar la copii. Când sunt privaţi de ceva, copiii reacţionează cu o asemenea intensitate de protest sau tristeţe încât ai impresia că experienţa pe care o trăiesc în acel moment invadează complet toate aspectele vieţii lor, nu doar prezente ci şi trecute şi viitoare. Pentru acest motiv copiii sunt frecvent incapabili de a vedea perspectivele reale şi adevărata dimensiune a frustrării prezente: simt sau se comportă ca şi cum ar fi decisivă, invadează totul şi va dura veşnic."⁹

Astfel, "gândirea implicată în emoţie presupune generalizare, maximizare şi iradiere."¹⁰ "Emoţiile primitive şi profunde implică trei lucruri:

a) o generalizare care porneşte de la caracteristicile concrete ale obiectului care a suscitat emoţia şi ajunge la un punct în care acest obiect este văzut ca posedând toate caracteristicile sau proprietăţile pe care le au obiectele din clasa lui;

b) caracteristicile atribuite obiectului sunt presupuse ca având valoarea maximă;

c) ca o consecinţă a lui a) şi b), obiectul devine reprezentarea tuturor obiectelor similare."¹¹

"Când vedem lucrurile în mod emoţional, identificăm individul cu clasa căreia îi aparţine şi, de aceea, îi atribuim toate potenţialităţile cuprinse în funcţia propoziţională deschisă care defineşte clasa.

În alţi termeni: emoţia nu cunoaşte indivizi, ci numai clase sau funcţii propoziţionale şi de aceea, confruntată cu un individ, tinde să-l indentifice cu clasa căreia aparţine.

În interiorul emoţiei domneşte principiul simetriei; în acelaşi timp, pentru că diferite emoţii (iubire, ura, tristeţea etc) se pot diferenţia una de alta, este evident că această diferenţiere presupune relaţii asimetrice. Fiecare emoţie defineşte astfel un teritoriu limitat în interiorul căruia există o mulţime infinită. […] Regatul emoţiei în fiinţele umane nu este regatul unei mulţimi infinite, ci a numeroase mulţimi infinite. Exact acelaşi lucru este valabil pentru inconştient."¹²

"Am descoperit că tipul de gândire observat în emoţie este acela pe care îl numim gândire simetrică sau logică anaclitică."¹³

4. Concluzii

Toate procesele şi fenomenele psihice sunt, după Matte Blanco, o combinaţie a celor două moduri psihice de a fi: modul indivizibil, care vede, simte şi trăieşte realitatea ca un tot indivizibil şi modul heterogen care vede şi trăieşte realitatea ca fiind divizibilă şi formată din părţi. Între cele două moduri există o antinomie fundamentală, ele nu se pot traduce ca atare unul pe celalalt. Modul indivizibil este al inconştientului şi al emoţiilor. Modul conştinţei, care divide realitatea în părţi, trăieşte procesele ce ţin de modul indivizibil ca fiind supuse principiului simetriei şi în consecinţă ca fiind mulţimi infinite de reprezentări sau obiecte.

Note de subsol:

1. I. Matte Blanco - L'inconscio come insiemi infiniti. Saggio sulla bi-logica. Einaudi., Milano, 1981

2. op. cit. p.44 - 46

3. op. cit. p.39

4. op. cit. p.347

5. op. cit. p.241

6. op. cit. p.243

7. op. cit. p.262

8. op. cit. p.264

9. op. cit. p.264

10. op. cit. p.267

11. op. cit. p.269

12. op. cit. p.270

13. op. cit. p.273

[HOME]