[HOME]

Pincipiul simetriei, bi-logica şi antinomia fundamentală a fiinţei umane

O introducere în teoria lui Ignacio Matte Blanco

21 februarie, 2001

Daniel Munteanu

Voi începe cu câteva date biografice. Matte Blanco s-a născut în Chile în 1908. A fost dintre pionierii psihanalizei din această ţară. S-a format la Londra şi a fost analizat de Allende Navarro. În 1966 s-a refugiat la Roma, unde a încetat din viaţă în 1995. Spre sfârşitul vieţii i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Pisa, ca recunoaştere a influenţei pe care originala sa teorie a avut-o în domenii diverse ca: lingvistică, atropologie, estetică şi critică literară.

1. Premise ale teoriei

Matte Blanco şi-a propus să regândească psihanaliza pentru a o scoate din dificultatea teoretică în care se găsea. Această dificultate teoretică, insuficienţa conceptelor fundamentale făcuseră pe mulţi psihanalişti să se dedice în întregime clinicii. Dar, aici apare o problemă epistemologică: abordarea materialului clinic din perspectiva unui aparat teoretic inadecvat face ca aspecte importante ale realităţii clinice să fie greşit interpretate sau să treacă neobservate.

Amintesc aici două dintre problemele teoretice pe care le analizează Matte Blanco în Inconştientul ca mulţimi infinite (1975)1:

- modelul topic al lui Freud, deşi declarat aşa doar la figurat, este o descriere a funcţionării psihice în termenii spaţiului tridimensional şi a timpului care se scurge univoc. Este o descriere în termenii reprezentărilor conştiente, în termenii gândirii normale. Această modalitate se dovedeşte nepotrivită descrierii proceselor psihice.

- conceptele energetice utilizate în teoria psihanalitică sunt confuze şi nu au condus la o mai bună înţelegere a fenomenelor.

Pentru a dezvolta teoria psihanalitică, Matte Blanco a renunţat la conceptele energetice şi a propus o abordare logico-matematică. Rezultatul acestei metode a depăşit cadrul logicii, concluziile lui Matte Blanco fiind de nivel epistemologic şi ontologic. Urmând căile deschise de Matte Blanco va avea de câşigat nu doar teoria psihanalitică, ci şi ştiinţa în întregime. În plus, se întrevăd noi modalităţi de înţelegere a filozofiei orientale şi religiei.

2. Caracteristicile inconştientului şi principiul simetriei

"Descoperirea fundamentală a lui Freud, spune Matte Blanco, nu este cea a inconştientului, nici măcar în sensul lui dinamic, ci aceea a unei lumi - pe care din nefericire a numit-o inconştient - ghidată de legi complet diferite de cele care guvernează gândirea conştientă. El nu a fost primul care a vorbit despre inconştient, asupra căruia se ştia deja mult, dar a fost primul care a făcut descoperirea fundamentală a acestui straniu «regat al ilogicului» supus, în ciuda modului ilogic de a fi, unor legi determinate pe care le-a descoperit cu o lovitură de geniu."2

Particularităţile proceselor psihice inconştiente, descrise de Freud în Interpretarea viselor (Freud 1899) şi Inconştientul (Freud 1915), sunt următoarele: 1) Absenţa contradicţiei reciproce şi a negaţiei, 2) Deplasarea, 3) Condesarea, 4) Absenţa timpului, 5) Substituirea realităţii externe cu realitatea psihică, 6) Co-prezenţa contradictoriilor, 7) Alternanţa dintre absenţa şi prezenţa succesiunii temporale, 8) Legătura logică repredusă ca simultaneitate, 9) Cauzalitatea reprezentată ca succesiune, 10) Echivalenţa-identitate şi unirea dintre alternative, 11) Co-prezenţa în vise a gândirii şi non-gândirii, 12) Profunda dezorganizare a structurii gândirii.

Aceste trăsături ce par bizare pentru gândirea conştientă, pot fi explicate, spune Matte Blanco, dacă presupunem că inconştientul se supune unei logici aparte. Acestă logică ar presupune două principii: principiul generalizării şi principiul simetriei (Matte Blanco 1956). Autorul formulează aceste principii în felul următor:

Principiul generalizării Sistemul inconştient tratează un lucru individual (persoană, lucru, concept) ca şi cum ar fi un membru sau element al unei mulţimi care conţine şi alţi membri; tratează această mulţime ca submulţime a unei mulţimi mai generale decât aceasta şi tot aşa.3

Acest principiu este folosit şi în logica obişnuită.

Principiul simetriei se enunţă astfel: "sistemul inconştient tratează relaţia inversă a oricărei relaţii ca şi cum ar fi identică cu însăşi relaţia. Cu alte cuvinte, tratează relaţiile asimetrice ca şi cum ar fi simetrice. Corolarele acestui sunt următoarele:

Când se aplică principiul simetriei: 1) nu poate exista nici o succesiune. Deci, absenţa timpului. 2) partea este identică cu întregul. 3) toţi membrii unei mulţimi sunt trataţi ca identici între ei şi indentici cu mulţimea însăşi; sunt deci interschimbabili. 4) nu poate exista nici o relaţie de contiguitate între părţi şi întreg. 5) Realitatea externa şi realitatea psihică sunt identice. 6) Absenţa contradicţiei mutuale. 7) Absenţa negaţiei."4

Relaţiile reale sunt în ceea mai mare parte asimetrice: "Scriu această pagină", "Ion este tatăl lui Petru", "8 este mai mic decât 15", "Uşa este în partea stângă a peretelui", "A este partea lui B". Dacă aceste relaţii sunt adevărate, relaţiile inverse sunt false.5 Prin aplicarea pricipiului simetriei, orice relaţia devine identică cu inversa sa, adevărate sau false.

"Aplicarea principiului simetriei care se observă în realitate nu este totală ci limitată într-un grad variabil, după caz."6 "Principiul simetriei ca principiu logic unic şi atotcuprinzător disolvă complet orice logică." În realitate "în mijlocul structurii logicii bivalente sau aristotelice, principiul simetriei îşi face apariţia în anumite puncte şi, ca un acid puternic, disolvă orice logică în teritoriul unde este aplicat. Restul structurii logice rămâne totuşi intact."7

Logica obţinută prin aplicarea principiului simetriei reprezintă o modificare a logicii clasice, fără de care nu poate exista. Logica inconştientului se sprijină pe logica bivalentă. De aceea a fost numită de Matte Blanco logică anaclitică.8 Funcţionarea psihică este astfel bi-logică: se supune logicii clasice pe de o parte şi logicii anaclitice pe de alta.

În locul opoziţiei inconştient/conştient, Matte Blanco propune denumirile de modul de a fi simetric şi respectiv asimetric.9

3. Principiul simetriei introduce noţiunea de infinit în psihanaliză

Un fapt foarte important este că "principiul simetriei este un mod logic extern de descriere a ceva care este în sine complet străin logicii".10 Realitatea psihică inconştientă pare să respecte principiul simetriei doar privită din perspectiva modului conştient. Cercetările ulterioare ale autorului au avut ca rezultat o modificare a acestei concepţii.

După cum am văzut, aplicarea principiului simetriei la o mulţime, are ca rezultat identitatea acelei mulţimi cu orice parte a sa. Acest lucru are o consecinţă importantă, şi anume infinitizarea mulţimii, transformarea ei într-o mulţime infinită. Pentru a argumenta această afirmaţie, Matte Blanco aminteşte definiţia dată de Dedekind mulţimilor infinite. Această definiţie se enunţă astfel: "o mulţime este infinită dacă şi numai dacă poate fi pusă în corespondenţă biunivocă cu o parte a sa."11 Exemplu: mulţimea numerelor naturale, care este infinită şi poate fi pusă în relaţie biunivocă cu mulţimea pătratelor numerelor naturale, care este o parte a sa.

Pe acest principiu al simetriei se bazează şi simbolizarea. Matte Blanco dă ca exemplu mulţimea simbolurilor sânului. Sânul poate fi simbolizat de: orice sân real uman sau animal; orice obiect rotund; orice obiect moale; orice obiect cald; orice obiect care poate fi băgat în gură; orice obiect sau situaţie care poate furniza hrană fizică; orice obiect sau situaţie care poate furniza hrană psihologică; orice persoană care poate furniza, oferi sau promite hrană psihologică; orice combinaţie a calităţilor susmenţionate; toate calităţile susmenţionate împreună; Pământul protector; Universul protector."12

"Rezultatul este că sânul este o clasă infinită, cu un număr infinit de elemente. De fiecare dată când mintea umană devine, ca să spunem aşa, «orientată către sân», orice lucru, inculsiv interiorul individului în care se petrece asta, devine sânul sau, mai bine zis, «sânitatea»."13

Principiul simetriei transformă asemănarea între obiecte în identitate între ele. Ca rezultat al acestui proces o clasă dată se extinde devenind infinită.

3. Emoţiile şi sentimentele poartă marca inconştientului

Matte Blanco dedică, în Inconştientul ca mulţimi infinite, mai multe capitole studiului psihologic al trăirilor afective. Redau în continuare câteva dintre concluziile lui.

"Din punctul de vedere al introspecţiei, emoţia este experimentată nu ca un eveniment mental, ci unul psihofizic."14

"Emoţia este un compozit de senzaţie-sentiment, fiecare dintre aceştia variind de la un tip de emoţie la altul."15

Se poate observa un proces prin care "experienţa senzorială «pură» face întotdeauna locul unei imaginii care devine experienţă perceptivă." Acest proces presupune "o organizare intelectuală a experienţei senzoriale în termenii experienţei trecute."16

Gândirea este un proces analitic, care îşi subdivide obiectul în părţi. Gândirea presupune desfăşurare în timp. Spre deosebire de procesul cognitiv, emoţia este simţită ca simplă, indivizibilă şi în afara timpului. Senzaţia-sentiment nu este simţită ca ceva care se întâmplă, ci simplu este.17

Analiza pe care autorul o face câtorva tipuri de emoţii relevă proprietăţile acestora, proprietăţi ce le dovedesc natura comună cu procesele inconştiente. Voi cita ce spune Matte Blanco despre îndrăgostire, descurajare şi tristeţe.

"Un tânăr este îndrăgostit de o fată frumoasă care are ochi de vis. Aceşti ochi nu sunt pentru el doar un lucru concret ci au în plus semnificaţia unei frumuseţi nelimitate, a unei bunătăţi inepuizabile, sunt încarnarea a numeroase dorinţe mai mult sau mai puţin obscure şi la fel pentru fiecare trăsătură. Un bărbat care nu simte obscur o frumuseţe ideală în fata pe care o iubeşte dar se limitează să aprecieze anumite caracteristici plăcute este un bărbat care nu ştie sau a uitat ceea ce este iubirea."18

"O emoţie frecventă este descurajarea. Un copil învaţă aritmetică. După ce a învăţat primele noţiuni elementare este mulţumit de posibilităţile care i se deschid. Apare totuşi momentul în care nu întelege o anumită problemă sau nu ştie s-o rezolve. Se supără. Observaţia ne arată că el îşi asumă această dificultate sau insuccesul ca o dovadă a faptului că nu ştie nimic, că este incapabil să priceapă. Acelaşi lucru se poate spune şi despre descurajarea adulţilor, numai că sentimentele sunt mai disimulate, mai puţin vizibile, dar nu mai puţin active."19

"În tristeţe trăim de asemenea o serie se senzaţii şi în acelaşi timp tindem să vedem lucrurile pesimist. Pe cât poate fi identificată o cauză a tristeţii, această emoţie tinde să iradieze în toate direcţiile şi eventual să coloreze toate lucrurile. Această particularitate nu împiedică o persoană care este suficient de echilibrată să limiteze intelectual această iradiere şi s-o încadreze în propriile limite. Dar aceasta reprezintă deja o reacţie la sentimentul iniţial. Prin natura ei, tristeţea nu rămâne legată de obiectul care a cauzat-o, ci tinde să iradieze alte teritorii; aceasta este valabil pentru toate emoţiile fundamentale. Această particularitate se vede mai clar la copii. Când sunt privaţi de ceva, copiii reacţionează cu o asemenea intensitate de protest sau tristeţe încât ai impresia că experienţa pe care o trăiesc în acel moment invadează complet toate aspectele vieţii lor, nu doar prezente ci şi trecute şi viitoare. Pentru acest motiv copiii sunt frecvent incapabili de a vedea perspectivele reale şi adevărata dimensiune a frustrării prezente: simt sau se comportă ca şi cum ar fi decisivă, invadează totul şi va dura veşnic."20

Astfel, "gândirea implicată în emoţie presupune generalizare, maximizare şi iradiere."21 "Emoţiile primitive şi profunde implică trei lucruri:

a) o generalizare care porneşte de la caracteristicile concrete ale obiectului care a suscitat emoţia şi ajunge la un punct în care acest obiect este văzut ca posedând toate caracteristicile sau proprietăţile pe care le au obiectele din clasa lui;

b) caracteristicile atribuite obiectului sunt presupuse ca având valoarea maximă;

c) ca o consecinţă a lui a) şi b), obiectul devine reprezentarea tuturor obiectelor similare."22

"Când vedem lucrurile în mod emoţional, identificăm individul cu clasa căreia îi aparţine şi, de aceea, îi atribuim toate potenţialităţile cuprinse în funcţia propoziţională deschisă care defineşte clasa.

În alţi termeni: emoţia nu cunoaşte indivizi, ci numai clase sau funcţii propoziţionale şi de aceea, confruntată cu un individ, tinde să-l indentifice cu clasa căreia aparţine.

În interiorul emoţiei domneşte principiul simetriei; în acelaşi timp, pentru că diferite emoţii (iubire, ura, tristeţea etc) se pot diferenţia una de alta, este evident că această diferenţiere presupune relaţii asimetrice. Fiecare emoţie defineşte astfel un teritoriu limitat în interiorul căruia există o mulţime infinită. […] Regatul emoţiei în fiinţele umane nu este regatul unei mulţimi infinite, ci a numeroase mulţimi infinite. Exact acelaşi lucru este valabil pentru inconştient."23

"Am descoperit că tipul de gândire observat în emoţie este acela pe care îl numim gândire simetrică sau logică anaclitică."24

5. Antinomia fundamentală dintre cele două moduri psihice

Realitatea psihică poate fi mai bine reprezentată, spune Matte Blanco, dacă se concepe existenţa a două moduri psihice de a fi. Ele pot definite astfel:

I. Modul de a fi indivizibil. "Există un mod psihic de a fi în om care poate fi descris ca o totalitate omogenă indivizibilă.

În aceasta totalitate omogenă indivizibilă:

I.a. a simţi şi a fi sunt acelaşi lucru.

I.b. «a vedea» sau «a înţelege» şi «conştinţa» sunt în mod necesar fără părţi, deci directe sau fără intermediari; ele sunt identice una alteia şi cu totalitatea omogenă indivizibilă a modului însuşi.

I.c. Această totalitate omogenă indivizibilă se vede de asemenea din faptul că nu face nici o distincţie dintre sine si non-sine. Cu alte cuvinte, din cauza propriei naturi, astfel de distincţie nu poate fi facută. Atunci sinele şi toate alte persoane sunt unul şi acelaşi lucru şi nu există indivizi.

I.d. Aceasta totalitate omogenă indivizibilă este astfel în mod necesar sau intrinsec străină (şi dovedeşte o existenţă) de orice noţiune de spaţiu fizic sau simbolic, timp fizic sau simbolic şi deci de mişcare fizică sau simbolică.

I.e. Acesta totalitate omogena indivizibilă este străină de noţiunea de moarte."25

Rezumat:

- a simţi, a cunoaşte şi a fi sunt acelaşi lucru;

- sinele este egal cu non-sinele;

- mişcarea, evenimentul şi moartea sunt necunoscute.

II Modul de a fi eterogen, care divide. "Există un mod psihic de a fi în om care poate fi descris sau caracterizat spunând că tratează sau concepe sau «vede» sau «trăieşte» toată realitatea (inclusiv propria realitate) ca şi cum ar fi divizibilă şi formată din părţi. Este modul de a fi care divide, eterogen.

II.a. Cunoaşterea şi conştiinţa corespunzătoare a modului de a fi divizibil eterogen este formată din elemente discrete şi separate.

II.b. Acest mod de a fi vede, concepe sau trăieşte realitatea în termeni de spaţiu-timp în care spaţiul şi timpul sunt împărţiţi în porţiuni care sunt alăturate una alteia şi care se succed una alteia.

II.c. Sinele si non-sinele sunt net diferiţi.

II.d. Cunoaşte moartea.

II.e. Totalitatea omogena indivizibilă a primului mod de a fi este în sine complet străină acestui al doilea mod de a fi şi când este văzută în termenii acestui al doilea mod divizibil şi eterogen apare ca având următoarele trăsături:

1. Este un principiu generalizator şi un principiu care «vede» totul în termeni generali, atotcuprinzători: în termeni care cuprind toate părţile posibile ale realităţii.

2. Aceste «părţi» ale realităţii indivizibile există numai pentru modul eterogen.

3. Este văzut ca o mulţime infinită (primul mod de a fi este numai unul şi omogen).

Pentru modul eterogen, modul de a fi indivizibil cunoaşte numai relaţii simetrice.

II.f. Modul de a fi omogen si indivizibil este în mod necesar inconştient pentru modul de a fi divizibil, pentru ca în mod conştient nu putem percepe decât un număr finit de elemente.

III. Toate manifestările psihice umane sunt rezultatul interacţiunii, cooperării şi/sau altui tip de relaţie între cele două moduri de a fi."26

Datorită naturii diferite a acestor două moduri, "fiinţarea simetrică nu poate niciodată, să devină în sine asimetrică şi astfel nu poate să intre niciodată în conştiinţa umană. Cu alte cuvinte, nu se poate face niciodată conştient inconştientul. Ceea ce putem face este să devenim (în mod asimetric) conştienţi de anumite aspecte ale fiinţării simetrice."27 Între ele există o antinomie fundamentală.

Matte Blanco a descris câteva tipuri de raţionament bi-logic, care rezultă din interacţiunea dintre cele două moduri. Voi reda trei dintre ele: Alassi, Simassi şi identificarea proiectivă.

Alassi este structura bi-logică în care modurile asimetric şi simetric alternează. Un schizofren s-a dus la dentist după ce a fost muşcat de un câine. Raţionamentul lui este următorul: a) un câine îl muşcă pe A, rezultă A îl muşcă pe câine (PS); b) câinele este rău pentru că muşcă, deci şi A este rău (logică clasică); c) dacă A este rău, înseamnă că şi dintele lui este moral rău (identitatea parte - întreg, PS); d) un dinte rău moral este identic cu un dinte rău fizic, stricat (PS); e) un dentist tratează dinţii stricaţi.28

Simassi este un raţionament bi-logic simultan asimetric şi simetric. Storch relatează cazul unui schizofren care văzând o uşă care se deschide s-a speriat şi a exclamat: "Animalele mă mănâncă!". Germanul Tieren (animale) seamănă cu Thüren (uşă). Pacientul le trata ca fiind acelaşi lucru, conform principiului simetriei. Asemănarea dintre mişcarea de deschidere a uşii şi deschiderea gurii unui animal era luată de pacient drept identitate. Din acest punct porneşte o nouă simetrizare: uşa este un animal. Pacientul nu era confuz dar avea schizofrenie paranoidă: ştia foarte bine că uşa era o uşă şi simultan o concepea ca pe o uşă şi un animal periculos.29

În A gândi, a simţi, a fi, Matte Blanco analizează pe larg semnificaţia termenilor de interior şi exterior, obiect intern şi extern, introiecţie şi proiecţie din perspectiva teoriei bi-modale şi bi-logice. Identificarea proiectivă este un subiect central în această analiză. Următorul exemplu va ilustra concepţia autorului asupra identificării proiective ca structură bi-logică.

O fată cu origini modeste a obţinut rezultate şcolare bune, a fost admisă la facultate şi a absolvit. Diferenţa de instruire între ea şi familia ei devenise foarte mare. In consecinţă, a avut numeroase episoade psihotice. O analiză prelungită a reuşit s-o ajute într-o manieră consistentă să depăşească dificultăţile, favorizându-i progresul în carieră. Ameliorarea a provocat în mod clar sentimente negative ale familiei ei.

Atitudinea lor sugera că se simţeau inferiori pacientei dar negau asta. Când a devenit psihotică, ei erau refăcuţi, ca sa spunem astfel, de boala ei. Au proiectat aspura ei sentimentele lor de inferioritate şi astfel au atins o poziţie de echilibru. Ca şi cum ar spune: "tu eşti inferioară, nu noi". Când ea s-a vindecat, au trebuit să recunoască, măcar inconştient, că le este superioară şi au revenit la sentimentele iniţiale. Părinţii au proiectat ceva care le aparţinea; au fost constânşi să primească ceva ce expulzaseră; legătura dintre părinţi şi ceea ce proiectaseră se păstrase într-o formă ascunsă. Ce este adevărat pentru un anumit nivel al minţii, nu este necesar adevărat pentru alte niveluri. IP se produce deci, numai la niveluri mai superficiale ale inconştientului. La niveluri mai profunde, dimpotrivă ceea ce, văzut de la niveluri mai superficiale, este expulzat, aparţine încă selfului pentru că la aceste niveluri orice lucru care aparţine lumii exterioare aparţine selfului.30

6. Reprezentarea proceselor psihice în spaţiul n-dimensional

Matte Blanco a apelat la geometria n-dimensională pentru a exprima mai adecvat realitatea proceselor psihice.

Noi privim realitatea cu "ochi tridimensionali" şi percepţiile, reprezentările şi teoriile noastre sunt impregnate de acest spaţiu euclidian. Procesele psihice care generează aceste reprezentări nu pot fi descrise, ele însele folosind mijloacele oferite de cadrul în care ne imaginăm realitatea. "Imaginea tridimensională a lumii interne, pe cât de utilă a fost într-o primă abordare a problemei, se dovedeşte inadecvată pentru a reflecta enorma complexitate a realităţii psihice."31

Reprezentarea fenomenelor psihice într-un spaţiu abstract n-dimensional se dovedeşte foarte promiţătoare. În acest spaţiu, dimensiunile nu sunt "lungime", "lăţime" şi "profunzime" ci variabile care definesc funcţionarea psihică. Ce sunt şi câte sunt aceste variabile rămân întrebări la care nu se poate încă răspunde.32

Matte Blanco a găsit o expresie geometrică a principiului simetriei pornind de la următoarea observaţie. Desfăşurarea unui triunghi ABC pe o dreaptă are ca rezultat reprezentarea unuia dintre vârfurile triunghiului de două ori, în două puncte diferite ale dreptei CABC. Desfăşurarea unui cub în plan are ca rezultat reprezentarea unor vârfuri şi laturi de mai multe ori în locuri diferite ale planului. Generalizând, un obiect unic într-un spaţiu cu număr dat de dimensiuni se multiplică dacă este reprezentat într-un spaţiu cu un număr mai mic de dimensiuni decât cel iniţial. Astfel, un volum unic în spaţiul 4-dimensional apare în spaţiul 3-dimensional ca volume diferite în locuri diferite ale spaţiului. În mod similar, o trăire inconştientă se supune principiului simetriei, adică tratează ca indentice elementele unei mulţimi şi identice cu însăşi mulţimea. Conform observaţiilor de mai sus, trăirea inconştientă este un proces care poate fi reprezentat într-un spaţiu abstract cu mai multe dimensiuni decât conştinţa care ne arată elementele mulţimii ca fiind diferite. Mai mult, având în vedere infinitizarea mulţimilor, "spaţiile cu dimensiuni infinite ar fi o imagine a realităţii indivizibile.33

Matte Blanco abordează problema distincţiei intern/extern din perspectiva geometriei n-dimensionale şi ajunge la următoarea concluzie: "Conceptele de intern şi de extern trebuie examinate în relaţie cu numărul de dimensiuni ale spaţiului considerat şi aceasta deoarece ceea ce este intern unui spaţiu cu un număr dat de dimensiuni poate fi extern unui spaţiu cu un număr mai mic de dimensiuni."34

 

*

Această prezentare a contribuţiei lui I.Matte Blanco este desigur incompletă şi destul de inexactă. Nu este vinovată pentru asta doar dimensiunea mică a lucrării. Personal mă strădui să mă sustrag acţiunii principiului simetriei şi să nu confund ceea ce a vrut Matte Blanco să spună cu ceea ce am înţeles eu din cărţile lui.

BIBLIOGRAFIE

1. I. Matte Blanco - L'inconscio come insiemi infiniti. Saggio sulla bi-logica. trad. Pietro Bria, Einaudi, Milano, 1981

2. I. Matte Blanco - Pensare, sentire, essere. Riflessioni cliniche sull'antinomia fondamentale dell'uomo e del mondo. trad. Pietro Bria, Einaudi, Milano, 1995

Note de subsol:

1 I. Matte Blanco - L'inconscio come insiemi infiniti. Saggio sulla bi-logica. trad. Pietro Bria, Einaudi, Milano, 1981 [1]

2 op.cit. p.105

3 idem p.43

4 idem p.44 - 46

5 I. Matte Blanco - Pensare, sentire, essere. Riflessioni cliniche sull'antinomia fondamentale dell'uomo e del mondo. trad. Pietro Bria, Einaudi, Milano, 1995 [2]

6 [1] p.61

7 idem p.62

8 idem p.64

9 idem p.80

10 idem p.165

11 idem p.39

12 idem p.347

13 ibidem

14 idem p.241

15 idem p.243

16 idem p.247

17 idem p.258 - 259

18 idem p.262

19 idem p.264

20 ibidem

21 idem p.267

22 idem p.269

23 idem p.270

24 idem p.273

25 idem p.386 - 387

26 idem p.388 - 389

27 idem p.328

28 [2] p.54

29 idem p.55

30 idem p.253 - 254

31 idem p.270

32 [1] p.499

33 [2] p.273

34 idem p.315

[HOME]